Cine mai rostește astăzi vibrantele, ardentele versuri ale lui George Coșbuc:

„Sus ridică fruntea, vrednice popor!
Cît vorbim o limbă și purtăm un nume,
Toți s-avem o țintă și un singur dor,
Mîndru să se-nalțe peste toate-n lume
Steagul tricolor!”?!

Haideți, dragi compatrioți, începînd din această zi de sărbătoare, ce reînvie o glorioasă filă din istoria patriei, să lăsăm inimile românești să vorbească în limba neamului prin mijlocirea Tricolorului, să ne arătăm dragostea față de drapelul țării și mîndria pentru simbolurile pe care le reprezintă și să-l arborăm în fiecare așezare de români, pe fiecare stradă, la fiecare poartă, la fiecare balcon, la fiecare ușă, să-l lăsăm să se desfășoare nu numai în sufletele noastre, ci și sub soarele patriei, ca să ne amintească, mereu și mereu,că trebuie să fim uniți, cinstiți și demni, să ne iubim poporul și țara și să cinstim, și prin el, memoria și gloria înaintașilor!

Stancu Valeriu